Unul mie și unul ei.
Îndreptîndu-mă încet spre ea cu ochii țintiți spre pămînt, în cap zburau fraze:
- Ține, nu, nu merge.
- Vrei, nuu doamne.
- Îl vrei? nu merge.
- Ăstai pentru tine, nu merge.
- Ăsta-i al tău...
Ridicînd capul realizez că mai am puțin, dar fraza nu era gata! Eu tot! Și.. Din spate apare cineva, o cuprinde și-o face să rîdă, pe-o fracție de timp. Aplec iar capul, mă întorc și plec.
Nu știam că privirea ei ma petrecut pîn am dispărut...
Și fraza??!! "Era destul doar sa intinzi mîina și să zîmbești"
