"de unde vin şi de ce nui roşu?" - GHERETELE

Cîndva demult, cînd Moldova îşi căpăta independenţa(20 ani), cînd abia de gînguream la tema "piaţă liberă" şi cînd rîndurile după bunurile alimentare şi nealimentare erau "neterminabile". Se ivise o soluţie, au început a apărea gherete, era una dintre cele mai bune ieşiri din situaţia creată pe atunci, un business mic care nu avea nevoie de mari investiţii. Călătorind în timp şi-n spaţiu gheretele au ajuns şi pe la satele cu o populaţie mai densă, însă puţin mai tîrziu acestea sau transformat în Market-uri cu un design satisfăcător şi cu un asortiment larg de bunuri.
Dar uite că dacă pe la sate antreprenorii au avut curajul să facă un pas de la Nivelul 1 la Nivelul 2, în oraş vedem acelaşi nivel 1. Numărul lor a fost într-o continuă creştere de parcă acestea aduceau un pr
ofit de milioane financiar cît şi arhitectural şi parcă nu le-ar încurca nimănui, acum ele sunt în fiecare colţ, ele te'ntîlnesc la intrare, ele te petrec la ieşire, seara în vis, ziua în văz, te urmăresc, te admiră, te cheamă ... te,te,te... Mulţi ar spune că lipsa lor ar duce la crearea unui anturaj murdar, sec şi... "demisec". Nu, nu e aşa în locul lor mai bine ar sta o urnă, o bancă şi un metru patrat de iarbă. Dacă micul Business nu vrea să treacă la etapa a doua - "Businessul mijlociu" atunci de ce să nu-i ajute cineva? Poate primăria poate consilierii sau poate chiar arhitectorul oraşului? Lăsăm asta pe umerii lor, s-or alege ei că la asta se pricep.

Vreau să merg pe cărare şi uitîndu-mă în stînga şi în dreapta să văd monumente de arhitectură, casele vechi, frumoase care se ascund după "cuştile alb-termopanoizolate".